Menora şi Hanuka în cultul ebraic

                                     Calea sacră de la Menoră la Hanuka în cultul ebraic                                                                                                  Olimpia Cotan-Prună

Sărbătoarea luminilor este datină din vremea lui Moise la evrei, când se primea lumină de la rugul aprins, înlocuit cu Sfeş.Nikul cu 7 braţe, rememorând evenimentul cosmic numit Facerea în Biblie, unde lumina lumii e adusă de o personalitate cosmică, Enki-Nike, și este  dăruită oamenilor prin magiile sale, păstrate de marii iniţiaţi pe obiectele de cult din vechimea sacră, prezente codat în datini, obiceiuri, ritualuri cosmogonice.

Sărbătoarea luminilor marchează zilele de Hanuka (Ha.Nukii) ce se ţine în luna decembrie. Capacul de aerisire din vârful cortului se astupă, ca şi în locuinţele tip surlă de pe vatra geto-dacă, şi se aprindea Rugul Hestiei vegheat de o preoteasă ce împărţea focul, lumina.

În vremea lui Moise Sfeş.Nicul (menorah numiotă și Hanukia) avea 7 braţe-candele, dar capătă 8 candele în vremea Macabeilor (secolul al II-lea î.Hr.) ce se aprind din stânga spre Axul central cu lumină veşnică de la Rugul aprins în jurul unui buştean, vegheat din vechime de o preoteasă. (Poporul evreu a adoptat menora ca pe un simbol central și durabil al marelui mit al exilului și al speranței de izbăvire. Astăzi menorele  au 7 brațe, iar cea de Hanuka are 9 brațe.)

La români se mai ştie de Crăciuna ce aprindea crăcuţe-crenguţe pentru toate vetrele. În zilele noastre se fac colăcei, pâinişoare în care se pun luminike, apoi se împart colindătorilor în noaptea de Moş Ajun. Colacul şi plăcintele de Crăciun  au formă de buturugă şi în zilele noastre când se onorează mesele cultice cu Tortul Buturugă.

Această străveche datină la evrei – HaNuka, indică Acea Nuka-Nika din vremuri sacre, existenţiale. În centrul altarului sinagogii se află o candelă Veş.Nik luminată  numită Men.Ora, ca un menhir, similară cu Ora.NiKa la geto-daci.

            În prima seară de Hanuka cu rugăciuni se aprinde prima candelă din stânga Sfeş.Nikului sacru cu 8 candele, egal depărtate de candela centrală. Stela în formă de stea pe frontispiciul Templului Coral evreesc are 8  raze înconjurând un centru plin de simboluri străvechi. Sfeşnicul e present pe stema evreilor, în toate sinagogile, dăltuit şi pe morminte.

Sărbătoarea Luminilor rememorează evenimentul cosmogonic de zidire a lumii.

De la Victoria Macabeilor împotriva elenismului sfeşnicul capătă 8 braţe, iar în centru, pe axul înalt, e Men.Ora cu lumina veşnică, amintind de cele 8 megaenergii, asistente ale Zânei Nika.(Să ne amintim căîn vechime Anul avea 8 luni şi începea la 1 noiembrie.)

În toată zona carpato-dunăreană la 1 noiembrie se împrejmuiesc mormintele cu lumânări (Lumi.Nike) și se scrie cu pietricele Nika. Iată o realitate de necontestat!

MenOra e Candela Brâu, ce indică Orele de lumină  că zilele se numeau odinioară Ore. În multe lăcaşuri de cult din lume există Brâul de Candele aprinse de la Candela sfântă numită MenOra în cultul mosaic sub care se ovaţionează Dumnezeul nostru, prin rugăciunea Shehecheyanu - pentru: Cel carele ne-ai dat  viaţă,/ Ne-ai ţinut vii şi ne-ai ocrotit. (vezi Talmudul, Berachot 54a, Pesakhim 7b, Sukkah 46a, et al.) Iată ce precizare pentru HaNukii-MenOra  păstrată din iniţierile străvechi evreieşti, purtate de arienii carpatini multimilenari în toată lumea.

Omenirea creată după chipul lui Dumnezeu e inteligentă, iar simbolismul acestora este tezaur de cunoaştere sacră.

Hanuka este o datină păstrată de evrei, plină de iniţieri străvechi, cu trimiteri bogate pe ştiinţa sacră. Cele 8 candele primesc lumină de la Men.Ora / Ha.Nukii, de la Ora.Nika - numită în patriarhat Prometeu - Primul Om Teu/Zeu, într-o anumită ordine pe direcţia acelor Ceas.Ornicului Solar, amintind că fiecare zi e sărbătoarea Lumi.Nikăi-Men.Oră.

La creştini, menora devine un brâu de candele aprinse de la razele pantocrator dintre Cer şi Pământ. Fiecare candelă poartă făcliile magiilor Nikei.Ora indicând energiile cosmice, Fereastra Altarului ce primeşte prima Rază de Soare, ce onorează pe rând ferestrele cultice ale altarului ce filtrează lumina multicoloră în vitralii multicolore cu imagini cultice.            Zâna Nika e pivotul central, expresie a forţelor colosale regăsite imagistic şi în Mitul Saraba din scrierile vedice, ce deţine energii - forţe colosale - unice între Cer şi Pământ ca şi MenOra ce dă lumină Întregii lumi şi fiecare asistent cosmic, măcinikă, megaenergie, lumânare, candelă poartă lumina pe tot pământul, care nu poate fi luminat numai pe o porţiune că are direcţii cardinale, intercardinale, zile şi nopţi etc.

Hanuka începe în cea mai scurtă zi din an cu Lună Nouă de la solstiţiul de iarnă. Durează 8 zile, similară cu Măcinicii care la români sunt câte 8 la Joc Voinicii şi au forma cifrei ce este sinonimă cu infinitul. În bisericile creştine sub Pantocrat.Or, (pan-tot și kratos-putere, adică toată puterea e a luminii) e punctat  Brâul Voinikelor. Din Zona central, de deasupra, porneşte un mănunchi de şnururi galbene aurii către fiecare candelă, razele megaenergiilor cosmice dirijate de Men.Ora, Nika.Oră, Vict.Oria, Zâna zidirii criptată în mitologia geto-dacă matriarhală.

Sărbătoarea HaNuka – Acea Nika, este un substitut al Crăciunului la evreii crescuţi în mediul creştin şi în 2014 acesta începe pe 16 decembrie, iar în 2016 pe 24 decembrie. La noi a rămas Crăciunul cu dată fixă şi numai Paştele e călător după  Luna Plină, dar respectă o anume perioadă şi-i o mândrie că aceasta e calculată cosmic de geto-scitul Dionisie Exigul, prezent în Calendarul ortodox la 1 septembrie când începe Anul Creştin.

Crăciunul începe la miezul nopţii la noi, creştinii ortodoxi, cu Bună Dimineata la Moş Ajun!, din prima clipă a Zilei numită în vechime Ora, când Anul vechi pălpâie cu ultimile puteri în poarta Crăciuniţelor înmânându-le energiile cosmice nemuritoare, așa cum moaşa cu mâini de aur, Crăciuna, l-a adus şi pe Iisus la lumina zilei. Hanuka începe la asfinţit şi este prezentă şi în Calendarul Gregorian. Iisus şi Crăciunul sunt de origine aramaică, mult mai vechi, mereu reînnoit din timpurile sacre. În rugăciunea de aprindere a Lămpilor se spune că Dumnezeul nostru e Împăratul Zidirii.

Iată cine E HaNuKA: E Nika ce-a zidit Cerul şi Pământul în 8 zile cu ajutoarele sale megaenergii-magii. La geto-daci veşmintele Babei Dockia se lichefiază şi descoperă stâncile de pe Terra  - Piatra - atât de importantă şi păstrată de memoria colectivă fiindcă e materialul cu care s-a zidit Totul pământean sub lumina Orei. Oamenii au înţeles că fără lumină, fără Soare şi Lumina sa nu poate exista nimic. Crăciunul îmbină substratul creştin cu cel precreştin în tradiţia istorică pe care s-a ţesut nevoia de real şi miracol. Ştiinţa păşeşte anevoios, acceptând cu greu  ştiinţa sacră iniţiatică- criptată mitologic în mit, basm, obiceiuri, datini, comori de ştiinţă sacră.

Hanuca e sărbătoare precreştină emblemă a cultului ebraic, esenţa nucleului etnic naţional, dovedită de lupta Macabeilor în vremea lui Antioh al IV-lea, care reprezenta puterea  elenistică şi-a interzis religia eveilor, folosind Templul pentru noua credință. Activităţile din Templul Ierusalimului au fost înlocuite cu cele elenistice. Lupta Macabeilor asimilaţi Oamenilor Mari, Eroi, Uriaşi din vechime dovedeşte că religia este liantul etnic al unei comunităţi, că dogme diferite implică moduri de viaţă diferite.

Iuda Macabeul a înţeles că supravieţuirea religioasă e temeiul etnic al independenţei naţionale şi câte războaie religioase n-au zguduit omenirea din această cauză? Bătrânul Matatia-Macabeul se sprijină pe fraţii şi copiii săi, o armată ce-a apărat temeliile cultice, biruind cu grele jertfe. Ei venerau cărţile sacre, dar ocoleau cuvântul Dumnezeu, impus de elenism. Matatia - Macabeul l-a înlăturat pe cel care aducea jertfe regelui seleucid pe altarul templului evreesc de unde fusese distrus şi uleiul sfânt pentru MenOra.

Vestiţi sunt cei 7 fraţi Macabei şi Mama lor, Solomonia, iniţiaţi în Şcoala lui  Eliazar, care la 90 de ani  nu şi-a renegat credinţa veche şi-a preferat moartea cumplită.           Cei 7 fraţi din Centrul Cultic al marelui învăţat au fost arestataţi cu mama lor, chinuiţi de Antioh şi ucişi de la cel mare la cel mic, precum Brâncovenii Sarabi la 1714. Fraţii Macabei au decisi să nu-şi trădeze credinţa, că numai aşa vor rămâne fiii etniei în care s-au născut, precum Constantin Brâncoveanu care le-a spus fiilor şi ginerelui său că le-a rămas numai sufletul care va merge neîntinat la Ceruri în acea mare zi a Creştinătăţii: ziua Adormirii Maicii Domnului, Sf. Maria Mare. Mama celor 7 fraţi mucenici Macabei, Solomonia, a sărit în foc şi osemintele-i sunt la Patriarhia din Constantinopol. Cei 7 fraţi Macabei mucenici şi mama lor sunt în Calendarul creştin ortodox comemorați pe 1 august, înainte de postul Sfintei Maria Mare. Cei 6  martiri Brâncoveni canonizaţi în 1992 sunt prăznuiţi pe 16 august, după Sfânta Maria Mare. Am făcut acest arc peste 2000 de ani în timp, călăuzită de încrederea că rădăcinile etnice sunt adânc ancorate în iniţierile cultice străvechi, devenite blazon de legimitate sacră pentru comunităţile umane şi conducătorii lor cultici, politici şi militari.