Olimpia Cotan - Prună
În Calendarul Babelor, Marile Preotese străbune
geto-dace de pe Hiperboreea, prima insulă a Terrei, atât de prezentă lingvistic
şi mitologic în scrierile de odinioară, cea mai importantă e datina Rusaliilor, veriga dintre Iarnă şi Vară,
cele două anotimpuri ale Anului vechi, amintind climatul arctic milenar de pe Vechea Vatră a Europei, unde trăieşte azi poporul român, cum
atestă istoricul Marija Gimbutas, și unde exista
vieţuire.
Ca orice eveniment temporal, Rusaliile sunt legate de o prezenţă
naturală, în cazul nostru de reînnodarea ciclului natural al rusaliilor numite de Aristotel efemeride (cu o scurtă existenţă).
Rusaliile sunt o prezenţă tumultuoasă, evidenţiată coloristic, fiind cele mai
mari însecte semnalate din cele mai vechi timpuri pe Dunăre, pe Prut şi mai
ales pe Tisa, unde pot atinge şi 14 cm
lungime.
Rusaliile sunt insecte
cunoscute ca având peste 2000 de specii în lume. Se deplasează în roiuri
compacte imense şi potopesc tot ce este în mişcare, fiindcă sunt carnivore, deci
nu pot trece neobservate vizual, auditiv, olfactiv deoarece din vechime se ştie
că influenţează comportamentul pescărelului – un peşte de mici dimensiuni, al
broaştelor, al păsărilor, dar şi sănătatea fizică şi mentală a animalelor şi
oamenilor.
Rusaliile se deplasează în
roiuri mari. Trăiesc doar 3 ore după
năpârlire, când iau o formă aeriană ieşind din larvele ce-au stat în mâlul de
pe fundul apelor în tuneluri timp de trei ani. Se recunosc prin zumzăitul
puternic, mirosul special ademenitor și deseori îți intră în nas, în gură, în urechi,
secretă lipiciuni pe mâini şi picioare ce zăpăcesc tactil tot ce întălneşte
norul imens. Ele dau boli periculoase oamenilor, animalelor, pustiesc locul cu
iarbă deasă consumând insectele.
Bătrânii avertizau că în
aceste zile de roire a rusaliilor oamenii trebuie să fie atenţi, că le pot
influenţa negativ vieţile şi trebuie să respecte cu stricteţe nişte reguli întrucât
acestea te pot poci, paraliza, îți iau minţile şi dau voce de femeie bărbaţilor. Metodele de a
îndepărta necazurile pricinuite sunt plantele de leac, postul şi rugăciunile,
interdicţia scăldatului şi spălării rufelor la râu, fiindcă unica lor
activitate, cea de procreere rapidă, se
desfășoară numai deasupra apelor, unde femelele întâlnesc masculii. Având coadă
lungă și fiind numite Palingenia
Longicoada, efemeridele - rusalii zboară în nori uriaşi ca să se
împerechează şi pier în câteva ore după ce depun ouăle pe suprafaţa apei,
într-un spectacol de mişcare coloristică plin de zumzet ce te învăluie surprins
pe apă sau pe maluri, sub nuc, tei ori ulm.
În zilele noastre rusaliile
îşi fac simţită prezenţa la sfârşitul primăverii când transformă râul Tisa în
cel mai spectaculos teritoriu în care se împerechează şi pier în câteva ore, oferind
un fief carnivorelor acvatice. Rusaliile femele dau trăiri speciale vizuale,
olfactive şi auditive și acestea te uluiesc de te pot înneca, dacă te surprid
în învăluirea lor ce urmărește mai ales culoarea chihlimbarului ce indică
masculii.
Ouăle coboară în mâlul de
pe fundul apei şi se transformă în larve după 45 de zile. Larvele sapă 4000 de tunele
pe mp în mâlul din adâncuri, unde hibernează timp de trei ani, după care ies la
suprafaţă şi năpârlesc transformându-se în insecte cu o coadă lungă, ce se
deplasează în amonte, unde se întâlnesc masculii ce au 13 cm lungime, ca ouăle
să fie duse în aval în locul de unde au ieşit.
În trei ore de la
maturitate femelele se întâlnesc cu masculii care printr-un act de forţă urmăresc şi câte 20 o
femelă și se cuplează pe ele încă din stadiul de larvă. Indiciile efemeridelor
femele sunt: ochii mici şi corpul de culoare rozalie purtată pe aripi de unde şi numele de rozaline, rusalce, rusalii,
salii de culoare roz.
Rusaliile
sunt numite şi Mayfly, adică musca de mai, o hrană aşteptată de
pescărel şi de broaştele din mlaştini, mari amatoare de insecte vii, pentru
mărimea lor, luate ca model şi de pescarii ce-au inventat metoda de pescuit la muscă. Aceștia îşi fac o reproducere
a acestei libelule, o prind de
undiţe, gătite cu pene şi fulgi în culori specifice, pe un mic suport de
culoarea chihlimbarului, ce atrage pescărelul.
Dintre cele 2000 de specii de efemeride - rusalii cele mai cunoscute
sunt: Danika, Glaucops, Vulgata, Lineata
etc. Poporul le numeşte îngeri pentru
că sunt diafane, transparente. Masculii sunt asemuiți cu sufletele băieţilor
ce-au murit nenuntiţi. Apariţia lor este studiată de astrologi şi astronomi
în toată lumea.
În Creştinism, acest moment al naturii este
asimilat apariţiei acestor ființe ca o Reînviere,
luând în calcul că reapar după 3 ani. Se spune că Sfântul Apostol Petru a
creştinat la Ierusalim într-o astfel de periodă temporală 3000 de oameni şi-a creat prima comunitate creştină. Numele
sărbătorii de Rusalii provine de la aceste efemeride, este străveche și ţine pentru
o perioadă de trei zile în Moldova şi Transilvania, în Muntenia şi Oltenia, iar
în Banat timp de 8 zile. Rusaliile sunt consemnate în Biblie în Levitic cap.23
(5-22). Jertfele de Rusalii sunt în versetul 26 - Numeri 28:26-31.
Rusaliile
sunt asimilate cu Cincizecimea după Înălțarea lui Iisus, când se coboară pentru prima dată Duhul Sfânt peste oameni. Prima zi de Rozalii este numită astfel
deoarece indica acel colorit rozaliu
al norului de efemeride de la sfârşitul
lunii mai şi început de iunie, când înfloresc trandafirii care induc ideea de
legătură între Cer şi Terra, pe Ra-Za
sacră ce luminează Firul central pe Funia
Anului în limbajul geto-dacilor, plin de coduri existenţiale.
La Roma e Sărbătoarea Rozalia a Trandafirului ce înfloreşte în luna mai, asimilat cu apariţia
Rusaliilor de la care se socoteau zilele şi la romani ştiute drept salii. Această datină e dusă la Roma și
în Toscana de tusci - mocanii valahi de pe Tisa Panonnică ajunși în
Etruria, conduşi de troianul Eneas ce-a
fondat Roma prin urmașii săi, a căror regi etrusci au condus-o sute de ani.
Sărbătoarea
Rusaliilor este la baza sa o datină geto-dacă multimilenară, când lumea se
orienta după natură, nu
după creaţiile ascetice impuse ca dogme sub aspre pedepse.
Se înşală autorul unui articol din revista National
Geographic (mai 2003) când afirmă că Rozaliile
au origine romană când ele sunt ştiute
de mii de ani pe Tisa geto-dacică şi
vestite pentru mărimea și comportamentul lor. Ba mai mult înfluenţează mental
şi psihic vietăţile, chiar şi oamenii, aspecte păstrate de înţelepţii din spațiul
geto-dac. Iată motivul major pentru care această datină străveche din Dacia
antică este aşa de importantă că înlănţuie murirea cu nemurirea, luând
exemplul rusaliilor – efemeride care după împerechere mor pentru a renaște prin
urmași.Tot astfel, în credința strămoșilor noștri vara debutează cu zilele Moşilor de vară când morţii ieşiţi în Joia Mare (azi dinaintea Paştelui) sunt onoraţi în bisericile creştine cu 12 colivi
ce se împart pe frunze de nuc, de tei, frasin, arţar, cireş, vişin şi chiar din
palmă. La 50 de zile de la Înviere, odată cu sărbătoarea Cincizecimii, se împart ofrande
în ulcele de lut cu colăcei, colivă, apă sau vin, cu luminikă (lumânări).
Multe larve de rusalii se pitesc și rămân în
cotloane dosnice, în scorburi, în malul râpelor, în casele oamenilor de unde
sunt mai apoi alungate de Căiuţii cu Căluş şi de Sânziene la Solstiţiul de vară
– 21 iunie, să scotoceasă toate ungherele să alunge Rusaliile, pe cei veniţi în
Joile nebune, ieşiţi din mal.
A doua zi de Rusalii este numită în Creştinism DumiNika Mare, dedicată primei Biserici Creştine, iar în calendarul
ortodox toate duminicile următoare sunt
numerotate după Rusalii, ce marchează Calendarul Zamolsian străbun
geto-dac, din care s-a născut Creştinismul, că într-o zi de Rusalii, Sfântul
Petru a creștinat 3000 de oameni, dovadă că apostolii trăiau în știința naturii
înainte de Creștinism.
A treia zi de Rusalii este
ştiută ca Înălţare a Sfântului Duh
sau Sfânta Treime care în vechime
erau Ursitorile ce se înfiripă din
izbucnirea norului de Rusalii în văzduh ca înflăcarate limbi de foc în soarele
apusului, asimilate cu îngerii văzduhului
la geto-daci, prin multe denumiri populare ca: Zâne, Iele, Doamne, Şoimane,
Milostive, Ursoaice, Dansatoarele văzduhului, că-s temătoare şi-s numite
indirect prin nume de alint ori de laudă ca să nu provoace mari necazuri
locurilor atinse. Rusaliile sunt
prezentate cu precizie că: umblă
îmbrăcate-n haine aeriene, transparente,
că dansează-n văzduh, cântând
magnific, ademenind privirile şi auzul prin zumzet uluitor şi sunt precizate
locurile periculoase ca să fie ocolite şi anume apele, mlaştinile, luncile, că
pustiesc locul şi dau comportament nefiresc precum Luatul
de Rusalii de unde şi blestemul românesc Luate-ar Rusaliile.
Rusaliile ademenesc tinerii, se joacă cu ei, le cântă sublim, că-s geloase pe
femeile măritate că au câte un soţ permanent. Îi ademenesc pe bărbaţi şi-i pocesc din invidie, îi paralizează, le dau glas de femeie, că aceste insecte au alt statut
de existeanţă, în locuri neumblate, că pustiesc şi locul.
Băieţii poartă la brâu pelin, usturoi, leuştean, îşi astupă
urechile şi nu calcă pe locuri pârlite, nu răspund la chemări şi nu povestesc
ce li se întâmplă, dar se lasă descântaţi de femei cu har ceresc.
Norul
de Rusalii aduce multe
boli, prin ceaţa imensă, săpăturile din Stratul
de Rusalii, Strodul Rusaliilor, Buciumul Rusaliilor dus de undele sonore
etc, prezente în culegerile de folclor. Astfel, în culegerile de datini şi
obiceiuri ale lui Tudor Pamfile am recunoscut o întreagă problematică legată de
prezenţa Rusaliilor pe care le ştiam de la bunicii ce-au întemeiat satul
Neatârnarea din inima Dobrogei, că acest neobosit culegător de veche
înţelepciune geto-dacă avea multe rude cu acelaşi nume în satul dobrogean, unde
au venit şiruri de căruţe cu coviltir din nordul Covurluiului de la Ţepu, din
Gohor şi multe localităţile pe la anul 1900. Oamenii ştiau că Rusaliile sunt:
/Duşmanele pământului/ Ce prin văzduh
zburaţi/Pe iarbă lunecaţi/ Pe valuri călcaţi/, că sunt ielele, măiastrele, stăpânele vântului, fetele câmpului. Ele-s
Savatina, Rujalina, Mărgălina, /Ce merg iute ca gândul, /Tare ca vântul /
Neatingând Pământul/pe toate mlădiţele /Pe toate costiţele/Peste toate Edele/,
descrise de străbunii mocani valahi geto-daci. Ele sunt frumoasele, multele, măruntele, şoimancele, vâlvele, ştimele
indicând norul de libelule cum se
numesc în Dobrogea aceste insecte mari de care ştiam că trăiesc până seara, dar
erau puţine şi greoaie ca nişte elicoptere
mici, cu care ne jucam într-o veselie. La aromâni erau numite Albele şi dacă te păleau se spunea că
eşti Lovit de Albe – o boală dinafară.
Rusaliile se odihneau în grote, peşteri adânci, în
mlaştini, pe plante, în fântâni, sub nuci, tei, pe Piatra Joiei sau Buşteanul
Ielelor. Cea mai bogată literatură de descântece şi blesteme de alungare a
Rusaliilor exista la geto-daci, că au
efecte negative asupra tineretului, mai ales asupra băieţilor: /Cu Rusaliile întâlnitu-sa/ În faţă l-au
izbit,/Mâinile i-au damblagit/ Vinele de la picioare sgărcitu-sa/ Pieptul în
sus ridicatu-sa/ Spinarea strâmbatu-sa/ Creierii turbatu-i-sa/ Mintea-n cap
schimbatu-i-au,/ Vlaga din ciolane luatu-i-au/ Trupul schimonositu-i-au /Râs de
dânsul făcutu-şi-au /În pulbere l-au astupat/ Omul pân la cer s-a văicărit
/Nimeni nu l-a auzit/ Nimeni nu l-a mai văzut/...
Poporul ştie de Sfredelul Rusaliilor din a patra miercure de după Paşte ce indică
munca titanică a insectelor rusalii de săpare a 4000 de tuneluri pe mp în mâlul
de pe fundul apelor, unde larvele stau ascunse trei ani. Tot în această zi sunt
TudoRusaliile şi Strodul Rusaliilor adică zona
de mişcare a norului efemeridelor. În această zi petrec Caii lui Sânt.Oader, Orul
de pe ormenişul străvechi de locuire de pe munţii cei mari.
Rusaliile au determinat manifestări de prevenire a
comunităţii asupra efectelor venirii lor. Astfel se naşte Căluşul şi se bea vin roşu amestecat
cu pelin pentru prevenirea bolilor aduse de Rusalii.
Cine
credeţi că au fost observatorii constanți ai evenimentelor din viaţa acestor
insecte speciale? Mocanii sunt cei ce-şi duceau traiul pe malurile apelor
însoţind cârdurile de mioare. Ei au fost martorii vechi ai acestor fenomene
extraordinare. Rusaliile - roiurile
razelor au fost numite astfel de valahii – mocani trăitori în toate
zonele euroasiatice, ce cunoşteau zonele climatice după calendarul unor
asemenea prezenţe naturale cu urmări asupra vieţuirii nu numai în lumea Carpato
- Balcanică.
Datina Rusaliilor a fost creată şi răspândită de Vlahii Mocani din Carpaţi ce-au făcut
legături comerciale, lingvistice, etnografice, au deschis vaduri, drumuri, căi
de comunicaţie în toată Schiţia Antică, Europa, Asia Mică, Asia Centrală,
Mesopotamia, nordul Egiptului şi-au creat legende cu bogate atenţionări
existanţiale de la insecte la Ursoaice,
temutul duşman al turmelor carpatine.
Rusaliile
pleacă numai alungate de către Căluşei,
cei ce nu vorbesc, ce le indică ce au de făcut prin costumaţia multicoloră,
prin bătutul pământului cu bâtele, observate prin Ciocul căluşului, de la înălţime, în care se pun plante de leac şi
apoi le îngroapă pe o movilă în care pun şi sare.
Hora Căluşarilor este un leac plin de energii benefice prin care se
încercuieşte bolnavul şi se alungă duhurilor rele sărind peste el, făcând
zgomot mult prin comenzi repetate şi energice. Să nu uităm că în vechime acest
dans era specific femeilor ce-şi puneau haine bărbăteşti să amăgească Rusaliile.
Slavii le numesc Rusalcele - Zânele
Apelor. Ele sunt ştiute din vechimea patriarhală ca Fiicele lui Rusalim.
Interesant că la
Solstiţiul de vară Sânzienele au un
jurământ secret de Alungare a Rusaliilor
în sensul că de s-au mai ascuns câteva, să fie alungate din toate cotloanele,
tot cu plante de leac, prin aerisirea
camerelor, prin Hora Sânzienelor, dovadă că sunt specii de efemeride la alte
date temporale.
Zilele de Rusalii sunt
foarte importante din străvechime fiind considerate cele mai mari sărbători, preluate de Creştinism, din credinţele zamolsiene barbare specifice numai geto-dacilor.
S-au aşternut peste datele - datini barbare,
declarate la cererea Bisericii Ortodoxe Române zile de repaos, ele fiind înrădăcinate temporal, pe Cultul Solar-Zamolsian
străvechi, din vremuri ancestrale.
În anul 2005 UNESCO
declară dansul românesc străvechi al Căluşarilor
drept Capodoperă a Patrimoniului
Cultural al Umanităţii alături de Doina
românească (2009) şi Ceramica de
Horezu (2012). Este o deosebită recunoaştere
a geniului şi originalităţii creative
culturale româneşti și geto-dace, peste care s-au aşternut evenimentele
creştine , dar care n-au reuşit să le şteargă din memoria colectivă şi nu este
un aspect singular ce dovedeşte că
religia creştină e înţelepciunea zamolsiană multimilenară unică a barbarilor,
cum scriu istoricii antici, martori ai Învierii Creştine.
Printre modalităţile de
îndepărtare a urmărilor nefaste ale Rusaliilor asupra oamenilor un loc special
şi energic îl are Hora Căluşarilor o Confreerie Secretă, cu strategie
secretă, arme speciale, costumaţie,
jurământ, coregrafie, muzică, plante de leac, loc de instrucţie, durată, metode
de selecţie a căluşarilor, ce indică interdicţia
de a vorbi, precum personajul special Mutu, să nu uite că au în gură un căluş
imaginar, ca o zăbală pentru cai, ce indică comenzile direcţiei. Toţi
aceşti cavaleri pedeștri execută
aceleaşi mişcări, în aceleaşi direcţii: cu capul, cu mâinile, cu picioarele, cu
bâtele, după indicaţiile iniţiatorului Vătaf.
În localitatea Crăciunei, cu vechi vetre
călugăreşti, se dovedeşte că acest ritual dansat de vindecare pentru Luatul de Căluş a fost preluat de călugări iniţiaţi, care colindau în vechime satele să anunţe zilele
de sărbătoare, dar care nu intrau în
Dansul Căluş considerat Satanic. Cea mai densă prezenţă a Căluşarilor era în Oltenia, dar și în Valahia Mare Carpatină,
ştiută drept Muntenia - Ţara Românească cu iniţieri de fecunditate, fertilitate
şi vindecare.
Cele mai vestite Vetre Căluşăreşti sunt consemnate în Oltenia la: Vitomireşti, Leleasca, Poboru,
Coloneşti, Scorniceşti, Teslui, Oporelu, Optaşi, Priseaca, Curţişoara,
Cărlogeni, Morunglav, Perieţi, Potcoava, Schitu, Movileni, Icoana, Şerbăneşti
Vâlcele, Drăgăneşti, Stoicăneşti, Mărunţei, Radomireşti, Crăciunei, Dobrun,
Osica de Sus, Osica de Jos, Brâncoveni, Cozieni etc.
Noutatea ce demonstrează
că aceste practici erau legate de
jalonarea timpului o dă existența Căluşului
de iarnă de la Maglavid. Acesta prezintă note originale: în loc de cămeşa
bărbătească se poartă ia feminină, bundiţa, înconjurată de 3 volonaşe albe, circulare. Betele-brâuleţul înfăşurat pe centură e
prezent prin batiste de toate culorile. Pe
cap poartă un clopoţel împletit cu mărgele colorate, ornat cu
gogoşi ai fluturilor de mătase, tăiate ca lalelele, umplute cu lână colorată,
ce ne vorbesc despre specificul Rusaliilor.
Această tipie specială are în creştetul capului
un ciucure mare din fire colorate. Aceşti
căluşari de iarnă poartă jambieri,
ciorapi de la călcâi până sub genunchi,
cu motive geometrice şi cu nojiţele de la opinci legate sus în spirală, unde
nelipsiţi sunt ciucurii, bentițele peste piept, colorate în alb şi roşu,
zurgălăii, clopoţeii specifici Căluşarilor nemuritori etc.
Prezenţa Căluşarilor în toată
Europa, în India, în America Centrală şi de Sud, dovedeşte prezenţa strămoşilor
noștri, păstori Arieni din străvechime, în aceste locuri. Dansul Căluşarilor
este o Horă străveche geto-dacă
ştiută şi de Moriska, indicând
rotaţia de Morişcă la români, învârtită
de vânt, folosită în toate Vlăhiile din lume, ca indicator
meteorologic.
Au existat societăţi de Căluşari
în Valahia şi cu 120 de membri ce invadau Europa la târgurile
multinaţionale. Ceata obişnuită avea 13 membri.
Ca orice grup de iniţiaţi
străvechi, Căluşarii au un
coordonator şi respectă reguli stricte. Sunt admiși cu testări grele, pe o
perioadă de mai mulţi ani, cu sarcini precizate. Se iniţiază separaţi de
familie şi de alte influenţe timp de 9 zile până se Sparge Căluşul, păstrându-se costumul de către fiecare în lada de
acasă. Stindardul se rupe în bucăţi şi se aruncă pe apă sau se îngroapă la o
răscruce, pe o movilă, cu Ciocul Căluşului
indicând dispariţia Rusaliilor
aeriene, unde se îngroapă şi un fanion cu plante medicinale, cu sare, sărutat de fiecare. De se pierde stindardul grupul se
dizolvă şi se reia de la capăt cu jurământul, dar purtătorul de stindard e
exclus.
Jurământul se depune
într-un loc secret protejat de
dealuri, munţi, între hotare. Costumaţia reflectă spectaculos bogăţia coloristică
în mişcare, comenzile hotărâte de schimbări de direcţie ce imită Norul de
Rusalii ce surprinde şi învăluie prin toate mijloacele întreaga suflare de care
nu scapă nici oamenii care nu au voie să se scalde în aceste zile, ori să spele
rufe şi nici să treacă râul până nu trece Brâul
de insecte că aceşti dansatori strigă: I-auzi
Brâul/ Trece râul!
Panglicele multicolore desprinse din difracţia
luminii sunt pe pălării, pe poalele cămeşelor, pe cioareci, prinse Şi de Brâu şi de Curea /Şi de cingătoarea
mea/, de mâneci printre clopoţei, zurgălăi, pinteni zornăitori, noduri
sacre secrete.
Tot acest dans indică fertilitatea umană prin toiagul-falus fluturat de Mutu, prin ouă sparte aruncate peste nevestele
nefertile etc. Cel bolnav e înconjurat, de se sare peste el şi peste bâtele cu
care bat pământul în chiuturi, strigături de îndepărtare a zăpăcelii
Rusaliilor.
Izbucnesc urale când bolnavul se ridică şi joacă, iar jocul
se-nteţeşte şi mai alert că ai impresia că zboară nu alta, făcând tumbe uluitoare
că nu oricine-i selecţionat. Când se
întâlneau două cete se luau la întrecere în faţa obştii care hotăra cine rămâne
cel mai bun și avea întâietate.
Căluşarii au avut şi cete de femei numite Crăiţe.
Hora Căluşarilor e test de mare rezistenţă, execuţia
plină de înaltă măiestrie şi eleganţă, numai în mişcare, din care se distinge Plimbarea
ritmică şi Mişcarea în jurul Bâtei prin sărituri, paşi bătuţi, bătăi pe loc din
picioare, bătăi în pământ, sărituri
peste vecinul culcat pe spate, pe faţă, o dantelă de paşi săriţi, încrucişaţi,
în faţă, în spate, pe vârfuri, pe călcâie genoflexiuni, fluturări de picioare
sprijiniţi pe bâtele verticale pe sol, că unici sunt Căluşarii, ce imită Norul multicolor al Rusaliilor ce nu ating pământul.
Rusaliile sunt verigă a
Timpului Solar Zamolsian, prezente şi în Biblie pe multe pagini. Apariţia lor
la 3 ani e temeiul datinilor zamolsiene de aruncare a trei iniţiaţi în săbiile
destinului, care marcau cele două anotimpuri ale anului Marilor Preotese
străvechi geto-dace, care au înnodat Vara
şi Iarna, și căruia patriarhatul i-a
adăugat etape egale de trecere de la iarnă la vară: primăvara şi toamna. Să nu
uităm că Anul Nou începea la 1 Martie până acum 300 de ani.
Funia Anului era împletită de Înţeleptele Străbune din lumină şi energie cosmică, fir alb –
lumină dată de Ra, Zeul Soare, și fir roşu – energie cosmică pură, /Sâmburul luminii de viaţă dătător/ cum
ne transmite poetul nostru național, Mihai Eminescu, în poezia-testament Rugăciunea unui dac. Mesagerul Mărţiş.Or
de pe Gura de Rai este atât de
prezent în legendele străbune alături de Dragobete - Fiul Dochiei, acea mocăniţă carpatină ce ne aduce
iniţieri străvechi ale timpului din Calendarul Babelor cu indicii pământene şi
celeste pentru orientarea corectă a păstoritului spre păşune şi iernat,
memorate ca zilele sfinţilor zamolsieni
– creştini ai pre-săcriilor astrale.
Când poporul n-a avut preoţi s-a călăuzit după legile
naturale.
( Elizabeth C. Prophet)
Bibliografie:
- Olimpia Cotan-Prună, Rusaliile în Lumi.Nika Veghetoare, mitologie și istorie românească, București, 2014, pg. 9-12;
- National Geographic, mai 2003;
- Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, cf. traducerii de G. Pascu, pg. 157-158;
- Elizabeth C. Prophet, Anii pierduţi ai lui Iisus, Editura Deceneu, București, 1996;
- Ion Ghinoiu, Panteonul Românesc, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001;
- Mihai Eminescu, Versuri Alese, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2008;
- Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, Editura Univers, Bucureşti, 1978;
- Teodor T. Burada, Istoria teatrului în Moldova, Editura Minerva, București, 1975;
- Teodor Pamfile, Sărbătorile de vară la români, Bucureşti, 1997;
- Ion Nania, Rusaliile - sărbătoare multimilenară în spaţiul românesc, în Creativitate şi eficienţă în acţiunea socială a tineretului, vol. II, Centrul de cercetări pentru probleme de tineret, Filiala Argeş, Piteşti, 1989, pg. 163-216;
- Victor Kernbach, Universul mitic al românilor, Editura Științifică, București, 1994.
- http://ro.wikipedia.org/wiki/Călușarii;
- http://ro.wikipedia.org/wiki/Călușul_oltenesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu