OLTUL – DENUMIRE CULTICĂ CODATĂ A INIŢIAŢILOR GETO-DACI

prof. Olimpia Cotan-Prună

Pornind de la limbajul arhaismelor, de la toponime, hidronime, oiconime putem ajunge la uşi ferecate ce se pot deschide privirii interioare din unghiuri ce depăşesc obişnuitul în domeniu.

           OLT este un nume ce are semnificaţie cultică şi e Oltat/Alutas – regăsit  la Ptolemeu, Altu – în străromână, Alutu - a lutului, a pământului în limba geto-dacă. Oltarium e partea superioară pe care se ardeau jertfele. OLTariu este forma românească veche pentru altar. În accepţiune modernă alt înseamnă diferit, iar altu – opusul lui ăst este în limba străromână alter ego/altceva, diferit de ăst. Altina în româneşte e alt tărâm, iar tină – pământ, precum e numită Alta.Mira - altă lume şi mă gândesc la peştera antică din Spania cu desene rupestre şi scrieri vechi, unde-s prezente şi femeile luptătoare, amazoanele la vânătoare.

Oltar există în străromână şi s-a păstrat în numele străzii din Bucureşti unde se află Biserica Oltarului (cu intrare din Calea Moşilor). Iată că Oltatul e îndeletnicire cultică ca în sanscrită, greacă, rusă, bulgară, cehă, maghiară etc.

Alta  este un râu lângă Kiev, Aluta în Iran şi se varsă în Marea Caspică, Olt, Oultet un toponim la occitani, Olbia un oraş la gurile Niprului, în timp ce olutus înseamnă holdă, Ordeal şi Ardeal – deal sfânt, ortalis – răsărit, aluatus înseamnă izvor, a se ridica, înălţa, a creşte în înălţime, alutis şi aluote sunt râuri în letonă, iar aluote este izvor, alteţă  e înălţimea sa, luminăţia sa când e vorba despre regi, altiţă  -  cusătură pe umărul şi la gâtul iei româneşti ce evidenţiază albul de pe cămeşă, altfel  -  alt mod. De asemenea putem enumera termeni cu rădăcina comună precum altminteri  -  variantă superioară de gândire, aliamente  -  cale mentală, gândire clară, altoi  -  altvani - o altă variantă de a ieşi la lumină, otar înseamnă răzor, linie ce marchează loturi în grădină şi pe tarla, b.olt.ă e zonă circulară, sub cer, ce lasă golul necesar pătrunderii luminii şi energiilor. Pe bolta cerului e şi curcubeul, formă în construcţiile de boltă ca stâlpii în cupolă. E mare Oltă, adică boltă, zonă  de lumină, sub două puncte de susţinere. Bolţar e cărămidă goală cu boltă pe dinăuntru, colţar – olţar. Olint e o localitate în Macedonia semnalată din vremea lui Alexandru Macedon. Oltiţia e sinonim cu înălţime, iar altus în latină înseamnă înalt.

În Dicţionarul geto-dac, Nicolae Vinereanu scrie că orlişte, orişte înseamnă morman, înălţime, movilă cu platou pe culme, un picior de plai cu luminiş, lucină, ormeniş.

În proto-indo-europeană există eluda, aluta cu sens de ocoliş. Olates este etnonim, iar Olt mai e şi holdă, oldă, luminată în câmpia întinsă de sub soare. Atinius e vechi toponim pentru Zimnicea, oraşul  din tina de pe luncă. Olimp înseamnă  altitudine, înălţimea luminată, lucină.

În Dacia aurul se numea altun. Aldea este nume propriu des întâlnit, iar cuvântul alde este o trimitere la cei din acelaşi neam. Aldină înseamnă lumină. Alten e unchiaş bătrân şi luminat. Altân, despre care se spune că în turceşte înseamnă aur, semnalează aură ce străluceşte, ca părul alb-gălbui, semnal de aură luminoasă, de tinereţe combinată cu înţelepciunea bătrâneţii, deci lumină. În Dobrogea există mina de pirită cupriferă numită din vechime Altân Tepe adică Dealul de Aur.

Alutus însemna în vechime aur spălat. Cuprul sau bronzul au culoarea aurului. Râul Olt era numit Albul, apa vie, în comparaţie cu Mureşul numit Negru sau apa morţii.

Să nu uităm că străbunii noştri erau Atlanţii - giganţii, cea mai densă prezenţă din aceste locuri preistorice precedaţi de civilizaţia Marilor Preotese Ore, de sub comanda zânei OrNika, unică în toată istoria şi preistoria lumii şi prezentă numai în simbolistica cultică românească.

Dreptate are profesoara Margareta Cristian care a explicat că OLT este o prescurtare de la Orizontul ce dă Lumină pentru Tină. Dobrogea din răsăritul României se numea în vechime Oltina, adică tina luminată de răsăritul soarelui, pământul cel mai răsăritean al geto-dacilor. În  sudul Dobrogei se află şi în zilele noastre localitatea Oltina, cuvânt regăsit în la.tină, ce îşi are rădăcini unice la geto-daci.

În Câmpia Română, în zona de sud-vest, există o ţară fascinantă numită Oltenia, care în vechime era OlteNika, zonă în care numele Zânei Nika se dăltuieşte şi în zilele noastre pe stâlpul de la căpătâiul celor duşi pe alt tărâm. Oltea e supranume al Sfintei Maria. Oltenia, Olt înseamnă zonă pământeană de vieţuire a oamenilor sacri ai cultului solar străvechi al geto-dacilor, unde toponimele, argumentele geologice şi cultice sunt nenumărate.

Atenţie la cuvântul cuantă/CuANTă  care a fost utilizat de Eminescu înaintea fizicienilor ca Niels Bohr, cu trimitere la particulă de lumină, existent în Imnul Creaţiei din RigVeda, că nu-i o întâmplare că în româneşte înseamnă rază de lumină de unde se poate deduce că Olt înseamnă o cale între cer – înălţime şi pământ. Olte.Ană, Olte.Ancă face trimitere la înălţime, la cer, care este de fapt Orte.Ană, din vechimea Ore.Ană...

Ortă este şi numele unei pietre mari  ce se punea la gura peşterilor. Deci este vorba de o poartă, uşă ce astupă un gol. Aşa se numără golurile-puncte la fotbal, marcate de mingile ce ating zona. Olt e sinonim cu Orte, cum scrie E. C. Popescu în Regatul Titanikor (pg. 142). Olates este etnonim, olma e ulm. La Ulmetum, în Dobrogea, era castrul roman Capidava.

În Tăbliţele de la Sinaia, pe râul Olt, e cetatea Ar-rutela, un ortel rotund, unde în anul 245 era Starâi Râm, bătrâna Romă de la Roman, cetatea lui Ramunh, a cărui soţie se numea Arutelia (D. Bălaşa). Ramunh a ridicat şi cetatea Gonoleta numită şi Olatul Craiului sau Piatra Craiului, cetatea cea mare unde trăia regina de pe Olt cu numele Oltea. Occidentul a făcut din Gonolet, Camelot, castel nevăzut de nimeni ca şi Oltarul secret al lui Zamolse.

Dioscoride scrie despre planta cu numele guoleta, cu trimitere la urcuş. Regina de pe Olt ce se numea Floare de Colţ, Kino u Bolleta, era regina luptătoare, soţia lui Ramunh, despre care A. Bucurescu scrie în Tainele tăbliţelor de la Sinaia că este Genoveva –Gonoleta. Oltea e Leteo, cea măreaţă, înalta, elta. Iată că misterele lui Arthur din Arutelia şi ale reginei luptătoare ce înfruntă singură duşmanii acestei cetăţi şi dezleagă secretele castelului Gonolet – Camelot la cetatea Olatul Craiului se aflau pe râul Olt. Craiul Ramunh a întemeiat şi cetatea Sigheher – Sighii, cât şi cetatea Sighiş.Oara. Templul Babiloi, Babele din Munţii Bucegi, este înălţat de împăratul Otlant - Oiagru zis Morilus, Merlin - sfătuitorul lui Arthur. Graalul de pe patera de la Pietroasa atât de expresivă indică un Consiliu al zânelor patronat de Geea, marea-mamă, unde e prezent şi Apollo. Solomonarii se iniţiau în cetatea Babariului…poate la Braşov ori la Babele. Există localitatea Baba Uca în Dacia cum există şi Baba Runca, măreaţa, fiindcă runc înseamnă uriaş.

În Moldova există ţinutul Olteni, iar numele mamei lui Ştefan cel Mare era Oltea şi nu trebuie să ne surprindă, deoarece era o mamă specială, iniţiată ca şi marele voievod, care a fost înhumat, precum se înhumează călugării de la Muntele Athos.

Urcând pe firul istoriei locurilor observăm cum răsar înţelepciuni din adâncuri duse pe spirala prezentului sacru de mitologie, datini, obiceiuri, basme, proverbe, zicători, dar şi de hidronimia antică.